Interests


Azi a fost o zi extrem de fertila in „awarenesses”, i.e. mi-am dat seama de multe lucruri si le-am patruns sensul. Am ajuns la concluzia terifianta ca tehnologia ne-a acaparat irecuperabil si a pus monopol pe existenta umana cotidiana. Fara drept de apel din partea noastra si fara sa fie sanctionata pentru ruptura pe care o produce prin ilicitul abuzului. In timp ce ma intorceam de la work, m-am simtit sufocata de atatea vehicule tehnologice, de atatea lumini si sunete iritante. Cum se face, domne ca nu se mai poate trai fara telefon? Chiar si bunica-mea este utilizatoare inveterata a telefonului mobil si il manevreaza in permanenta, intocmai ca pustii aia ahtiati de jocurile de calculator, care isi cheltuie banii pe inghetata pentru a plati cateva ore la un net cafe. Dar ce mai vorbesc acum de netcafe, cand nu cred sa mai existe copii fara computer acasa. Si frenezia asta computeristica se propaga si la cei mai trecuti prin transformarile tehnologice, adica la cei de varsta mea, care au atribuit calitatea de family (mama, tata, prieten) obiectului neinsufletit ce troneaza pe birou (salutand azi o colega cu care n-am mai vb de o eternitate, si abordand-o pe mess, evident, ghiciti ce mi-a raspuns la cliseistica intrebare:” Ce faci?”, „Uite, acum am intrat in casa si ca o maniaca ce sunt intr-ale calculatorului and all-related… m-am logat pe mess”). Ce sa mai zic? Dovada cea mai palpabila ca netul is taking over our lives. E sad, chiar dezolant, as putea spune, in nota pesimista ce ma caracterizeaza. Dar better with technology than without. Pe ce argument ma bazez cand afirm asta? Ei bine, imaginati-va ce supliciu trebuie sa fie sa supravietuiesti in aceste valuri de caldura infernala fara FRIGIDER? Stim cu toti ca frigiderul a devenit mai mult decat indispensabil si ce poate insemna sa nu ai un asemenea obiect vital? Sfarsitul… It’s my tragic case:(. Pe de alta parte, simt ca tehnologia , cu precadere cea aflat sub umbrela telefoniei mobile imi e foarte ostila. De cateva telefoane incoace, ceva inexplicabil se intampla cu semnalul mobilului meu. Exact cand mi-e lumea mai draga si am nevoie sa vb la tel, o interventie diabolica isi face simtita prezenta si universul meu se destrama. Se intrerupe brusc convorbirea sau intermitentele se intetesc si eu fierb la propriu. Si nu inteleg de ce aceste defectiuni sau lacune ale tehnologiei ma vizeaza doar pe mine:(( Plus cam ajungand azi acasa, adica in camin, dupa ce colega mea de camera s-a decazat, am facut cunostinta cu o mizerie-gigant, cum n-am mai vazut in viata mea si cu o jungla de fire si firicele, cabluri si cablulete doar pt un amarat de calculator. Ei bine, a trebuit sa descurc toata acea retea de liane, parca incurcate cu o intentie vadit demonica si totul pentru ce? Pentru a putea intra pe mess. Asta era esential pentru mine in acel moment. La simplul gand ca nu voi reusi sa reconectez toate acele cabluri, aproape ca am intrat in fibrilatii si eram pe punctul de a face hipertensiune. Incredibil, ce semnificatie am ajuns sa atasam unei entitati fara suflu (dar, daca stau sa ma gandesc, prin importanta pe care o acordam calculatorului si universului fictiv pe care ni-l articulam – si fata de care ne luam un angajament foarte serios pe care, ulterior, ne simtim datori sa il onoram, desi, poate in relatiile bilaterale interumane, nu percepem datoria asta atat de responsabil, si o lasam mai moale – contribuim la umanizarea spatiului in care ne petrecem cea mai mare parte din zi, astfel ca el devine un element aproape organic, daca as putea spune asa. Tot in sens metaforic, aproape ca vascularizam teritoriul virtual in care calatorim prin calatoriile si aventurile pe care le intreprindem zilnic, in cuprinsul lui. Daca ne-am pierde habitudinea de a dialoga pe mess cu diversi prieteni si de a ne socializa prin retele virtuale, probabil ca ratiunea noastra de a trai si-ar pierde legitimitatea, cel putin in era actuala a globalizarii accelerate si ireversibile, cand let’s face it, e contraproductiv sa te opui mutatiilor de ordin tehnic si tuturor inovatiilor electronice. Deci cum procedam? Formam o coalitie si ne revoltam impotriva sistemului ultra si omnitehnologic sau ne conformam timpului, prin adaptare la tot ce el ne ofera, incercand, in acelasi timp, cu toata intuitia cu care am fost inzestrati (sau nu:)))))))))) sa profitam de timp si de „produsele lui tehnologice” spre beneficiul nostru? Presupun ca ramane ca fiecare sa opteze, individual pentru una din cele doua variante. Eu stiu sigur un lucru: am fost moderata o viata intreaga de aproape 22 de anisori, fara o luna si cateva zile, asa ca nu ma voi reprofila tocmai acum. Deci ahead I go, pro si contra tehnologie, in functie de context. In fond, cel mai bine e sa fii temperat, nu? Si aici, intervine problema mediocritatii, pe care o voi relua in alta seara, ca acum ma desprind de tehnologie si ma indrept catre ceva mai uman – somn din abundenta=)))) Yeah sure:P I;m funny I know . Gata, signing out now. Ne mai chat-uim maine!!! NB – tot ca sa fiu in ton cu codul mess-esc (ce terminatie i-am gasit:)))))))) UNBELIEVABLE…

Anunțuri

Uh.. Just got back from THE CONFERENCE. Da, aceeasi suita de evenimente din fiecare an, organizata la Facultatea de Litere, prilej pentru profi de a-si etala competentele (pe care le au ce-i drept, din plin) si pentru studenti de a face munca de voluntariat ca sa aiba in portofoliu, nu de alta:P Ce sa zic? Colocviul de anul asta a fost, atat cat am avut ocazia sa asist la comunicarile sustinute de profesori romani si straini, destul de ok, abstractie facand de momentele de final, cand inertia s-a asternut asupra tuturor celor prezenti, chiar si a celor care prezentau lucrarea. Unii profesori, carora le ridicasem statui si pe care aproape ca ii veneram, m-au cam frapat si in mod neplacut, prin atitudinea adoptata. Eu inteleg ca plictiseala era colosala si de nealungat, dar daca exista autocontrol constient si bine orchestrat, te poti redresa chiar lejer. In fine, trecand peste asta, pe ansamblu a fost un spectacol al comunicarii in toata splendoarea. Comunicare de toate tipurile si tertipurile, tiganie camuflata (colegii mei stiu despre ce vorbesc si daca as avea multa lamaie in dotare, poate as dezvolta aceasta idee, dar, sincer , imi provoaca greata, asa ca ma abtin:| In rest, tentative din care multe esuate de a stabili o conversatie cu universitari si conferentiari din strainatate, cateva probleme de ordin informatic (desi, trebuie sa admit ca, in raport cu anul trecut, anul asta, corpul profesoral si cel de suport tehnic s-au organizat mult mai profesionist, iar echipamentele si facilitatile s-au inmultit considerabil fata de anul precedent).  Multi dintre invitati au dat dovada, pe parcursul celor doua zile de un cosmopilitism certificat atat prin conduita, cat si prin discursul comunicational extrem de bine pus la punct si esentializat, reusin totodata sa atraga atentia auditoriului, fara a monotoniza prea mult cadrul evenimential si alimentandu-l, din cand in cand, cu picanterii, menite sa incite publicul si sa ii mentina atentia treaza. La polul opus, s-au aflat diletantii prin excelenta, care pe langa ca erau amatori cu atestat, mai erau si plictisitori la culme. In consecinta, un caleidoscop uman si temperamental inepuizabil aproape, de unde am avut ce „gusta”. Peste toate acestea a planat timbrul recognoscibil al d-nei Rogojinaru, de formatie  profesor de Relatii Publice, care a pedalat , evident, pe aceeasi eterna logoree cu care s-a consacrat in prelegerile tinute de-a lungul anilor de facultate. All in all, a fost interesant, mai ales ca tema principala a vizat problematica trendurilor din comunicarea organizationala articulata in cadrul corporatiilor, dar atmosfera s-a dovedit una suprasolicitanta si perturbanta psihic, pe alocuri. Ce-i drept, si responsabilitatea a fost pe masura, mai ales ca o felie serioasa din ea mi-am fost pasata mie, in scop punitiv, am gandit eu…:P O secventa amuzanta pe care am inregistrat-o, ca mi s-a intamplat mie a fost cea in care, eu, aflata la biroul de inmanarea a castilor pentru traduceri, am intampinat un domn de origine franceza foarte prezentabil si iesit in lume(aparent), caruia i-am solicitat un act de idenitate in schimbul unei perechi de casti (tinand cont ca aceasta atingea suma deloc derizorie de 500 EUR), stiti ce mi-a dat??? CARTEA DE VIZITA!!! Cand am vazut, am crezut in prima instanta ca s-a innoptat sau ca am facut cataracta instantaneu, dar nu la mine era disfunctia, ci la el:P Ce puteam eu sa fac cu cartea lui de vizita? Avea aceeasi valoare ca si perechea de casti pe care i-o puneam la dispozitie? Si, pana la urma, ce interes avea el sa isi recupereze cartea de vizita, al carei scop fundamental este de a o instraina de propria persoana, sau, de fapt, cine stie ce subversiuni urmarea, ce intentii ascunse avea? Hmm, chiar mi-ar fi dat de gandit, daca nu ar fi venit inapoi, ca sa imi returneze castile si sa ii restitui indispensabila carte de vizita. Am asteptat incheierea editiei de anul asta, cand s-a anuntat propunerea unui draft de organizare aCongresului EUPRERA in Bucuresti dar m-a entuziasmat ca singurul obstacol care mai sta in calea concretizarii acestui draft este decizia Adunarii Generale, care, sa speram, va fi una aprobatoare. De fapt, nici nu stiu de ce sunt asa entuziasta din pricina asta, pentru ca oricum Congresul s-a organiza in 2008, cand eu voi fi absolvit si ca atare, nu voi mai beneficia de statutul de organizator, dar, cine stie, voi participa ca alumni, ceea ce va fi even more exciting. Dar pana atunci, mai e timp, si sa proiectam de pe acum un scenariu a ce va fi in 2 years-time e prematur. Ma opresc aici pe moment si ma orientez catre un personaj pe care nu l-am remarcat la sesiunea de comunicare stiintifica a profesorilor, din pacate, dar pe care il voi detecta, negresit, printre randurile lucrarii pe care o am pending pentru facultate:( wish me luck si inspiratie cat cuprinde – pentru mine, reteta asta da rezultate miraculoase…

Asta e, in opinia mea, cel mai reusit spot din toate timpurile!

Priviti si minunati-va de cat de sugestive sunt finetea si precizia sunetului si a vizualului in orice produs publicitar si nu numai. E fascinant!!!

Nu am nicio replica la acest spot din campania de promovare pentru inscrierea la Olimpiadele Comunicarii din 2007, realizata de LeoBurnett, de la care, sincer ma asteptam la ceva mai intelectual si nu atat de vulgarizator si de inuman. Si cu toate ca  acest „splendid” ( splendid la modul peiorativ) concept de clip publicitar imi repugna efectiv si il gasesc atat de lipsit de continut si relevanta pentru evenimentul pe care il promoveaza, simt nevoia sa ripostez, pentru ca e un act lipsit de orice bun-simt si de valoare umana sa sacrifici recurent un simbol pascal, un simbol care il reprezinta pe Hristos, sa ii desfiintezi orice semnificatie atribuita Lui de atatea milenii si sa il arunci, literalmente, in derizoriu. Plus de-asta, cum ai putea sa gasesti amuzant un asemenea spot? Nu mai zic nimic de organizatiile  care militeaza fervent pentru protectia drepturilor animalelor si a integritatii lor corporale, chiar si dupa sacrificare. Am impresia ca e o chestiune de minimala moralitate si ma declar dezgustata de aceasta creatie, daca pot sa o calific drept creatie, intrucat si-a ratat indiscutabil vocatia de executie impactanta si memorabila. De fapt, cred ca memorabila va fi, dar atat ne reconfortanta psihic la rememorarea ei, incat vei dori sa se asterne amnezia peste momentul vizionarii spotului. Yac la puterea n, imi vine sa exclam!! No comment!! Incredibil cat de departe a ajuns degradarea umana si la ce se preteaza oameni pe care i-ai considerat role-models uneori sau in jurul carora iti creasesi o aura magica. Nu zic ca e cazul de fata, dar ideea e ca dizgratiosul din acest ad nu il pot anihila in niciun fel. E clar: umanitatea din noi si bunul-gust se duc de rapa si nimeni nu se arata revoltat protestele se astern doar pe bloguri, constat, sau in conversatiile informale dintre prieteni si cunostinte si nu au rezonanta la un nivel mai inalt, astfel incat asemenea acte impardonabile sa fie condamnate si sanctionate corespunzator. Am I wrong in ce am zis mai sus? Oricare-ar fi raspunsul la aceasta intrebare, pe care, sa se inteleaga bine, mi-o autoadresez, un fapt e cert: spotul e oripilant si sloganul campaniei: „PROTEJEAZA SANATATEA MINTALA A JURIULUI. GANDESTE-TE DE 2 ORI INAINTE SA TE INSCRII” e atat de fatis pamfletar si ironic la adresa incapacitatii generalizate din randul tinerilor (pentru ca, de facto, ei cam asta transmit prin acest slogan), incat nu imi pot da seama cum au reusit sa atraga atatia competitori. Dar trecand peste acest detaliu, ar fi trebuit sa aparem noi cu o contrapondere la acest semnal: „PROTEJATI SANATATEA MINTALA A PARTICIPANTILOR. GANDITI-VA DE 2 ORI INAINTE DE NOMINALIZAREA CELOR CARE VOR JURIZA”. Eh, cum ar suna asta? Patetic, nu? Ei bine, asa e si sloganul lor care a fost utilizat de altfel, fara ca nimeni sa isi exprime in mod oficial neplacerea viscerala indusa  si sa dezavueze public aceasta aberatie publicitara si conceptuala. Refuz sa mai comentez asupra acestei controversate campanii, mai ales ca mi-am epuizat tot arsenalul de combatut idei inepte din conceptie si pana la concretizare.Punct.:P

E cumva noiembrie 2004 si eu nu stiu? Chiar asa sa ma fi ramolit? Toata Romania e in focuri, dar combustibilul si chibritul provin din interior. Nu mai avem pe cine sa dam vina. E exclusiv culpa noastra, dar ne-o asumam? No way!! Subiectul pentru entry-ul de azi mi-a parvenit azi involuntar dintr-o conversatie mai mult decat triviala intr-un mai mult decat trivial loc: ratb:P Doi tineri discutau despre manevrele neasteptate pe care le face Tariceanu si isi exprimau oarecum nemultumirea fata de acest gen de abordare a crizei politice , dar nu pareau a fi vizibil deranjati, ci luau totul ca atare, fara a protesta, de parca nu i-ar fi vizat in mod direct. Ce as putea spune, in aceste conditii, despre starea mea? Pe aceia care nu imi inteleg frustrarea, imi fac datoria de a-i familiariza cu noutatile de ordin politic din tara noastra: se pare ca domnul Tariceanu a considerat de la sine putere sa faca o schimbare asa de esenta in cabinetul sau si sa reformeze sistemul asta, sa il revigoreze dupa modelul oficialilor de la Bruxelles. Asa ca, luandu-si „tridentul teluric”, se inhama la revocarea  unei suite de oameni , dintre care vreo 2 chiar merituosi si ii nominalizeaza pe altii totalmente incompetenti si lipsiti de orice experienta sa ii „umple” noul „playground”, mai ales ca vechii prieteni de joaca l-au parasit sau i-a desfiintat el.

Ce ma intriga si imi provoaca fiori nu e neaparat aceasta mutatie din viata politica a Romaniei, care de ceva timp e la ordinea zilei, ci atitudinea pasiva a romanilor, atat de dezinformat si chiar informat eronat. Poporul roman imi da impresia ca functioneaza ca o masa amorfa, usor manipulabila si prea credula, pentru bolovanii cu care a fost lovit drept in crestetul capului de atatea ori. Pesemne a devenit imun, dar comportamentul asta iresponsabil nu ne pune decat intr-o lumina defavorabila in fata restului lumii, si aici ma refer la UE, fata de care parca aveam undeva pe fundul sacului o farama de bun-simt si respect „comunitar”. Pe de alta parte, mai e si ideea imaginii pe care ne-o cream in fata lumii si a modului cum ne percep niste oameni doar prin prisma scenariilor si a protocolului politic, care e menit sa fie mereu graitor si de referinta pentru orice natie. Ei bine, in cazul nostru, ne autodenigram in mod constant si constientizam acest fapt, dar care e rostul? Ma simt uneori ca intr-un film cu buget redus, din acela de prost gust in care vulgaritatea, decadenta si impostura sunt ridicate la rangul unor valori-reper. Ma simt captiva in acest joc de interese, care nici macar nu sunt prea bine definite si te deruteaza permanent, te lasa fara replica, nu mai esti in stare sa ripostezi la miscarile unora sau altora. E insa o mascarada politicianista, al carei final trist incep sa il prevad si ma bucur pentru asta. E prima data cand ma bucur pentru un final nefericit al unui film, dar cand filmul asta e si filmul tau, cand sunt si eu contributor atat actoricesc cat si regizoral, devine iminent sa am o alta viziune.

Acum revenind la partea strict tehnica a problemei, nu vad nici utilitatea, nici formatul acestei noi componente a Guvernului Romaniei, pentru a carei aprobare s-a reunit azi plenul Parlamentului: e  o formula cu atat mai bizara, cu cat vine tocmai in acest moment, asa ca picat din cer, plus ca e extrem de efervescenta din toate punctele de vedere; il mentionez aici pe cel etnic, ca e mai mult decat ostentativ si, in opinia mea, totalmente inadmisibil. N-o spun din vreo convingere xenofoba, doar ca e foarte distorsionant asa pentru spiritul roman, care se „maghiarizeaza” pe zi ce trece si procesul pare ireversibil; asta ma plonjeaza intr-o stare de prudenta maxima si imi activeaza un sentiment de nesiguranta, dar si de not belonging to this „plai mioritic”, care e extrem de trist.

 Tragismul momentului este nu doar metamorfoza asta in morfologia aparatului de conducere, ci modul cum membrele organismului guvernamental au fost mutilate si inlocuite cu altele mai bolnave: cum poti tu, ca intelectual si diplomat, calificat de exceptie, sa demiti un om ca Mihai Ungureanu si sa aduci in locul lui un neispravit. Iertate fie-mi indrazneala si spiritul combativ debordant, dar Cioroianu e cea mai derizorie alegere care se putea face pentru functia de ministru de Externe. Si un cioban avea capacitatea de a alege mai inteligent si mai bine focusat. Dar mai avem vreo asteptare pertinenta de la cineva? Raspunsul il stiti cu toti si imi inchei astfel pledoaria pentru favoritul meu, MRU, ca sa revin spre esenta problemei.

Migrand spre palierul juridic, am reperat o alta neconcordanta in tot acest spectacol: o incalcare grava a prevederilor legislative si a ritualului politic este chiar dizolvarea Aliantei PNL-PD, care nu s-a concretizat, decat intr-o prima faza, in coalitie electorala, ci intr-una esentialmente politica, ce si-a pierdut acum orice strop de legitimitate( ar fi fost electorala, daca ar fi rezistat pana la sfarsitul mandatului). Desigur ca marii patriotarzi care ne guverneaza sustin cu vehementa ca particula „electoral” este intrinseca conceptului de „alianta”, dar, dincolo de aceste aparente, nimanui nu ii pasa de electorat. E poporul consultat in aceasta problema? Da , chiar poporul care a ales acest algoritm politic in noiembrie 2004, parca era o alianta DA atunci, nu un PNL, parca PNL nu intrunea numarul necesar de voturi din partea electoratului pentru a fi investit guvernamental… Sau m-am teleportat eu in trecut si nu mai sunt la curent cu trendul politic?

 O concluzie? Nu sunt eu catapultata din prezent in trecut, nici trecutul nu s-a reverberat catre prezent, asa ca singura explicatie plauzibila este una singura: prea multa teatralizare in sfera politica romaneasca; desi contextul situational este de un dramatism incontestabil, actorii nostri politici exagereaza fara scrupulozitate. Deviza lor, la care nu renunta, pare sa fie: „Histrionici pana la moarte”, sau ca sa adaptam, „pana la sfarsitul mandatului/carierei politice/pana ne linseaza populatia”. Dur ultimul scenariu, dar la nivel ipotetic e foarte posibil, daca fenomenul nu ia o alta traiectorie , spre o maturizare accelerata a politicului roman.

Stiu, scriu ca sa ma aflu in treaba, dar macar imi exprim si eu doleantele:((((((

 

Un nou trend se afirma in domeniul comunicarii online. Deja, se poate vorbi, fara vreo retinere, de un avant fabulos al acestui instrument neconventional, care angreneaza cunostinte din mai multe sectoare si care ne poate propulsa in ochii celorlalti.

Acest articol se apleaca asupra blog-ului ca obiect deja indispensabil, de cativa ani incoace, al majoritatii specialistilor in comunicare si nu numai.

Nu e doar un trend, ci un fenomen amplu, care capata, progresiv, proportii si care s-a permanentizat de mai mult de un an, monopolizand industriei comunicarii online si revolutionand toate instrumentele de relationare sociala.

Artizanii acestui mediu virtual de comunicare au recomandat cu ardoare lansarea tot mai multor portaluri de construire a blog-urilor si proliferarea fenomenului corespunzator, pentru ca in acest fel, oamenii isi impartasec viziuni, conceptii, proiectii, devin proactivi, poarta discutii deschise si “liberale” despre subiecte de actualitate sau despre aspecte vizand profunzimea sufletului uman. Orice ingerinta a unui individ, atata timp cat nu vulgarizeaza cadrul conversational, nu este sanctionata, ci receptata cu interes, mai ales daca este generatoare de noi teme sociale constructive.

Prima data cand am luat cunostinta despre aceasta unealta comunicationala a fost in 2004, prin participarea la Congresul National al Studentilor la Comunicare, cand am experimentat placerea de lua contact cu Richard Linning, la acea vreme consilier pe probleme de pre-aderare al prim-ministrului roman din guvernarea actuala. La acel moment, nu am inteles prea bine ce presupune acest concept total strain pentru mine, dar in cateva luni a devenit atat de omniprezent in viata noastra, incat acum ni-l asumam ca ceva curent si uzual.

La origine, blog-urile au fost concepute pentru a consolida si potenta portofoliul strategiilor de marketing orchestrate de o companie, dar la noi, aflandu-se intr-o faza incipienta, se rezuma la comunicare intre indivizi, fara a se extrapola catre o comunicare la scara macroeconomica. La noi, se manifesta o tipologie a blog-urilor strict personale, fara a le incorpora in ansamblul de tactici si procedee ale unei firme. Cu toate aceste, blog-urile corporatiste ar trebui fie inglobate in strategiile de marketing, dar in Romania aceste tendinte sunt relativ timide, oarecum “in fasa” si e nevoie de o perioada considerabila de acomodare, timp in care sa se produca o maturizare substantiala atat a angajatilor marilor concerne romanesti si multinationale cu sediul in Romania, cat si a educatiei comportamentale corporatiste.

Comunicarea prin blog-uri ar putea fi echivalenta cu comunicarea interna in cadrul unei corporatii, totalitatea interactiunilor intre membrii staff-ului unei agentii, firme, etc. Acest fenomen expansiv al blogosferei, asa cum este denumita aceasta manifestare, intr-o acceptiune integratoare, poate determina o coeziune mai mare a personalului sau, in functie de caz, coagularea tuturor celor implicati intr-un proiect de anvergura pentru companie.

 

A construi propriul blog se pare ca este un exercitiu extrem de eficient pentru cel care intentioneaza sa isi edifice o cariera in domeniul comunicarii si sa devina un comunicator profesionist, sau daca doreste ca actiunile si demersurile sale sa aiba vizibilitate si prin transparenta actelor sale sa obtina un capital de credibilitate remarcabil.

Modalitatea in care te exprimi, ca individ, pe blog-ul particular poate fi asemuita cu un tip de publicitate personala prin care amprentezi spatial virtual ilimitat pus la dispozitie de industria Internetului cu propria ta marca.

In Romania, s-a inregistrat o multiplicare pronuntata a acestui vehicul media de-a lungul ultimului an, ce s-a extins predominant in sfera comunicarii manageriale. Se poate previziona cu usurinta ca acest termen se va incetateni in limba romana ca un cuvant autohton “cu drepturi depline”, mai ales odata cu admiterea noastra in UE, moment care va suscita noi solutii de comunicare si cooperare interpersonala si stringenta ralierii la standardele occidentale, unde blog-ul se ancoreaza in cotidian.

Blog-ul isi reclama rolul de jurnal, singura distinctie fata de jurnalul clasic rezidand in cadrul in care se enumera intamplarile – pe Internet – , si prezinta avantajul ca il poate accesa oricine detine o conexiune viabila si este familiarizat cu adresa blog-ului respectiv.

De mentionat ca blog-ul se poate materializa cu succes intr-un instrument functional de marketing, in conditiile in care este gestionat responsabil si ingenios de un “mester” priceput. Dar pentru a avansa in domeniul blog-urilor, va trebuie sa ne fie livrat un set consistent de know-how de la societatile cosmopolitane, care au atins deja un stadiu complex de dezvoltare si pot erija in rezervoare inepuizabile si eficiente de informare si recomandari utile pentru societatea romaneasca.

De ce sa avem si noi propriul blog? Foarte simplu: toate celebritatile au recurs la acest resort de comunicare, pentru a-si face publicitate si a se expune publicului larg si comunitatilor de fani din lumea intreaga intr-o versiune mai personala. Jennifer Lopez are, Enrique Iglesias de asemenea, si deja devine un imperativ sa avem si noi. Astfel, ne putem integra in lumea mondena a detinatorilor de blog-uri.

Etapele crearii unui blog sunt cat se poate de la indemana oricui:

  1. Accesam, intai un site de creare a unui webblog( http://www.blogger.com, www.blogspot.com, www.inthewire.com, www.myspace.com si portalul de Internet cel mai frecvent utilizat www.360.yahoo.com);

  2. Alegem o fraza mai speciala sau parafrazam un autor de exceptie, care e in concordanta cu starea noastra de spirit si cu personalitatea noastra distincta;

  3. Ne personalizam pagina recent creata, apeland la modele grafice decorative atractive si la layout-uri cu o cromatica deosebita si ludica( se poate gasi o oferta bogata si diversificata pe www.myspace.hacks.blogspot.com);

  4. Dam click pe butonul Upload de pe pagina principala si incarcam poze de pe PC, lasandu-ne asaltati de comentarii apreciative;

  5. Postam articole( asa-numitele entries in jargonul “bloggerian”) si asteptam sa primim comentarii la ele.

Acesti pasi fiind parcursi, tot ce avem de facut de acum inainte e sa devenim mai decisi si inarmati cu initiative meritorii, sa fim cat mai inovatori, sa nu ne multumim cu ce putem “copia” de la promotorii si antreprenorii blog-urilor. Ideal ar fi sa descoperim noi metode de publicitate si tehnici de marca personala, cu o nuanta autentica, pe care sa le incorporam intr-o strategie globala, benefica pentru imaginea si brandingul de tara.

Articol publicat in revista pentru studenti ASERtiunea.

 

Europa – incotro?

 

 

Suntem de 3 luni europeni cu acte in regula. Cum percepem acest nou statut si cate satisfactii ne-a adus el in acest timp? Sunt intrebari pe care fiecare cetatean roman, sau, mai nou, european (aceasta dimensiune ingloband-o pe cea nationala) si le adreseaza probabil in mod curent, cand reflecta la viitorul sau si al celor apropiati intr-o lume aflata in continua schimbare.

Disecarea acestui subiect de ultraactualitate atat pentru poporul roman, cat si pentru intregul mozaic european este mai mult decat oportun, in contextul celebrarii de data recenta, a unui eveniment de mare insemnatate pentru constructia europeana in toata maretia ei. Pe 25 martie s-au implinit 50 de ani de la semnarea tratatului de instituire a comunitatilor de la Roma, punct care a declansat un proces amplu de redefinire si modernizare a spatiului european.

Acest proces se continua si azi, cu mentiunea ca intensitatea lui e din ce in ce mai scazuta si fenomenul e marcat de o lentoare imprevizibila, dar, totusi, odata instalata, suficient de justificabila. Se poate spune, cu o doza apreciabila de regret, ca federatia perfecta de state ce se vrea a fi Uniunea Europeana si-a atins limita si incepe sa isi stranga cu responsabilitate dar si stangacie resursele de care mai dispune si sa isi apere cu ultimele forte singurele redute pe care le mai detine. E o metafora destul de sumbra si fatalista, dar realitatea de la Bruxelles forteaza la metaforizarea “existentei” blocului european, astfel incat sa i se asigure macar supravietuirea.

Pe de alta parte, noi, romanii, ar trebui sa fim multumiti cu noua noastra conditie de europeni legitimi si sa facem abstractie de setul inepuizabil de obligatii ce decurg din aceasta conditie (sa apreciem si privilegiile de care ne bucuram). Contributia noastra la blocul comunitar se doreste a fi una proactiva, si nu timorata, care sa actioneze umil din penumbra, daca intentionam sa avem si ceva de castigat din acest algoritm, nu numai la nivel politic, ci si social.

Am inceput, ce-i drept, destul de bine in a ne aclimatiza cu stilul de viata european si a ne insusi anumite valori din patrimoniul european, dar se resimte necesitatea de a marsa in aceeasi directie, fara vreo abatere, voluntara sau nu.

Pentru prima data, dupa ceremonia de aderare la UE de pe 1 Ianuarie, ne vom afla printre oficialii europeni la Roma exact in ziua de Bunavestire. Sa speram ca aceasta data va fi una de bun augur pt Romania in sanul UE si ca dezvoltarea relatiilor de cooperare intre Romania si UE vor fi caracterizate de durabilitate si armonie neintinata de ingerinta altor state terte sau de interese meschine ale unor state membre, lucru care ar fi cu atat mai contraproductiv.

Reuninea prilejuita de aceasta sarbatorire a unei date memorabile pentru evolutia UE ar trebui sa constituie un moment prielnic pentru clarificarea unora din problemele stringente aflate pe agendele de lucru ale diverselor organisme comunitare, precum si lansarea unor teme noi de dezbatere, identificarea unor solutii si cai de atac pentru problemele puse in discutie, dar acest lucru e greu fezabil, intrucat un astfel de eveniment vizeaza exclusiv “confluenta” sefilor de state si guverne ale statelor membre si interrelationare pur informala intre ei, lasand pe plan colateral probleme care nu sufera amanare. Insa, e adevart, intr-un asemenea cadru de sarbatoare, cum ai putea sa formulezi propuneri consistente pentru proiectul constitutional revizuit sau sa inventezi un nou tip de energie refolosibila si regenerabila, pe care sa il integrezi unei politici energetice demne de a fi aprobate de toate instantele decizionale europene avizate?

Daca tot am atins sfera legislativa, se zvoneste ca, in curand, va fi implementata o lege a lobby-ului in domeniul accesarii fondurilor structurale si de coeziune, a carei promulgare va fi asistata de comisarul pentru transparenta Siim Kallas, si al carei scop declarat este de a transparentiza toate operatiunile si proiectele initiate pentru obtinerea de catre cei eligibili a fondurilor si a le face mai credibile pentru intreaga populatie a UE. Momentan, este doar un zvon, care speram ca va fi confirmat in scurt timp, pentru a incepe demersul legislativ atat de asteptat la nivel administrativ.

Toate proiectele europene sunt acum blocate, se afla in plina desfasurare, dar nu isi pot zari finalizarea prea curand, intreaga arhitectura institutionala europeana este paralizata atat din cauza evenimentelor externe, care au zdruncinat-o, dar, cu predilectie, din pricina frictiunilor interne, foarte greu de surmontat, pe fondul comunicarii interinstitutionale deficitare. Un fapt e incontestabil: UE se afla la o rascruce, vizibil slabita si incapabila sa mai gestioneze o armata de popoare, un veritabil colos statal, cu mecanismele actuale de coordonare, care nu mai au forta sa sustina toata fundatia comunitara. UE are nevoie de o revitalizare imediata, insotita de resuscitarea constitutiei, astfel incat toate actele emise de ea sa fie credibile si legitime.

Insa, tinand cont ca toate aceste consultari si ratificari sunt mereu amanate, fara specificarea unei date cand ar fi reluate, cel putin la nivel teoretic, putem asista linistiti, cu ochelari 3D, pentru o mai fidela vizionare, la eroziunea constructiei europene, fara ca niciunul din membrii sai (cei direct interesati) sa depuna vreun efort in sensul stoparii acestui fenomen distructiv, care ar putea conduce la o moarte prematura a UE. Intrebarea care se ridica, in acest registru este: chiar ne dorim asa ceva, sau putem reorienta traiectoria Uniunii? Daca nu am fost in stare sa prevenim, nu putem macar sa incercam sa combatem agresiv si percutant? Raspunsul il detinem doar noi, ca si solutia, de altfel, doar ca nu o constientizam inca.