Cam expirat entry-ul meu, raportat la momentul cand s-a petrecut incidentul despre care vreau sa relatez acum. Dar, daca stau sa ma gandesc, si aceasta intarziere e tot o consecinta nefericita a incidentului de care ziceam mai sus. Well, care ar fi putut fi motivul susceptibil sa ma indispuna pe mine intr-o zi insorita de sambata? Daca plasam temporal aceasta sambata traumatizanta in perioada inchiderii caminelor si reofertarii celor ramase disponibile catre studentii solicitanti, se justifica pe deplin indispozitia de care m-am bucurat atunci.  Eram un biet neinitiat, un copil inocent, pastrat pana acum departe de jungla  grosolaniei si decadentei si disperarii umane. Incredibil, cat e de limitata conditia umana!!! M-ati pervertit!!!… Unele din cele mai cumplite si intunecate momente ale vietii mele le-am trait in weekendul de la finele lunii iunie, cand mi-am depus cererea pt cazare intr-un alt camin decat cel in care locuisem un an, in campusul Grozavesti. Asta pentru ca sutele de studenti aflati in aceeasi situatie patetica si indezirabila ca si mine s-au calcat efectiv in picioare si au confirmat odata in plus ca suntem toti urmasi „nedemni” ai primatelor – dragul meu Darwin, u were totally right. Mai aveam dubii vizavi de acest aspect, anterior acelui eveniment neplacut si scandalos, dar dupa ce totul s-a terminat si am avut ragazul de a medita cu atentie, am realizat ca s-au spulberat si acele dubii. 24 de ore am asteptat mai rau ca emigrantii ilegali, numai pentru o amarata de camera, care oricum nu e cladita dupa cine stie ce standarde calitative nemaipomenite. Toti voiam doar sa avem un acoperis, un loc unde sa ne putem adaposti de intemperii, daca avea sa fie cazul, pe parcursul verii, tocmai pentru ca ne angajasem si nu puteam renunta asa usor . Ne-am inversunat cu totii si ne-am revendicat drepturile elementare de fiinte umane, dar am fost ignorati in cel mai grobian si imoral mod. Evident ca tratamentele preferentiale au fost la ordinea zilei si culmea nesimtirii au fost foarte transparente. Am ajuns la concluzia ca nu mai exista bun-simt, scrupulozitate sau decenta,iar conceptul „demnitate” ori nu a existat niciodata in vocabularul anumitor persoane, ori s-a evaporat ca urmare a focarului acestuia de societate. Slava Domnului ca scriu acest post la vreo 3 saptamani de la incidentul cu pricina, ca daca il editam chiar atunci, probabil ca mi se desfiinta blogul , din cauza puzderiei de termeni licentiosi pe care i-as fi utilizat. Acum m-am linistit, m-am si adaptat cu mediul si cu clima, desi aerul e greu respirabil, dar totul pe ansamblu e acceptabil si m-am resemnat cu ideea decrepitudinii mentale si spirituale a semenilor mei. Sanatosi sa fim!!! Laudat fie cel care a inventat si ne-a inzestrat cu capacitatea de uitare, caci e clar ca eu sunt asa calma acum doar gratie asternarii uitarii peste momentele terifiante si dezgustatoare pe care le-am trait. But it’s ok now. I’m cool, sau cum ar zice unii KEWLLLLL:P;)