Azi a fost o zi extrem de fertila in „awarenesses”, i.e. mi-am dat seama de multe lucruri si le-am patruns sensul. Am ajuns la concluzia terifianta ca tehnologia ne-a acaparat irecuperabil si a pus monopol pe existenta umana cotidiana. Fara drept de apel din partea noastra si fara sa fie sanctionata pentru ruptura pe care o produce prin ilicitul abuzului. In timp ce ma intorceam de la work, m-am simtit sufocata de atatea vehicule tehnologice, de atatea lumini si sunete iritante. Cum se face, domne ca nu se mai poate trai fara telefon? Chiar si bunica-mea este utilizatoare inveterata a telefonului mobil si il manevreaza in permanenta, intocmai ca pustii aia ahtiati de jocurile de calculator, care isi cheltuie banii pe inghetata pentru a plati cateva ore la un net cafe. Dar ce mai vorbesc acum de netcafe, cand nu cred sa mai existe copii fara computer acasa. Si frenezia asta computeristica se propaga si la cei mai trecuti prin transformarile tehnologice, adica la cei de varsta mea, care au atribuit calitatea de family (mama, tata, prieten) obiectului neinsufletit ce troneaza pe birou (salutand azi o colega cu care n-am mai vb de o eternitate, si abordand-o pe mess, evident, ghiciti ce mi-a raspuns la cliseistica intrebare:” Ce faci?”, „Uite, acum am intrat in casa si ca o maniaca ce sunt intr-ale calculatorului and all-related… m-am logat pe mess”). Ce sa mai zic? Dovada cea mai palpabila ca netul is taking over our lives. E sad, chiar dezolant, as putea spune, in nota pesimista ce ma caracterizeaza. Dar better with technology than without. Pe ce argument ma bazez cand afirm asta? Ei bine, imaginati-va ce supliciu trebuie sa fie sa supravietuiesti in aceste valuri de caldura infernala fara FRIGIDER? Stim cu toti ca frigiderul a devenit mai mult decat indispensabil si ce poate insemna sa nu ai un asemenea obiect vital? Sfarsitul… It’s my tragic case:(. Pe de alta parte, simt ca tehnologia , cu precadere cea aflat sub umbrela telefoniei mobile imi e foarte ostila. De cateva telefoane incoace, ceva inexplicabil se intampla cu semnalul mobilului meu. Exact cand mi-e lumea mai draga si am nevoie sa vb la tel, o interventie diabolica isi face simtita prezenta si universul meu se destrama. Se intrerupe brusc convorbirea sau intermitentele se intetesc si eu fierb la propriu. Si nu inteleg de ce aceste defectiuni sau lacune ale tehnologiei ma vizeaza doar pe mine:(( Plus cam ajungand azi acasa, adica in camin, dupa ce colega mea de camera s-a decazat, am facut cunostinta cu o mizerie-gigant, cum n-am mai vazut in viata mea si cu o jungla de fire si firicele, cabluri si cablulete doar pt un amarat de calculator. Ei bine, a trebuit sa descurc toata acea retea de liane, parca incurcate cu o intentie vadit demonica si totul pentru ce? Pentru a putea intra pe mess. Asta era esential pentru mine in acel moment. La simplul gand ca nu voi reusi sa reconectez toate acele cabluri, aproape ca am intrat in fibrilatii si eram pe punctul de a face hipertensiune. Incredibil, ce semnificatie am ajuns sa atasam unei entitati fara suflu (dar, daca stau sa ma gandesc, prin importanta pe care o acordam calculatorului si universului fictiv pe care ni-l articulam – si fata de care ne luam un angajament foarte serios pe care, ulterior, ne simtim datori sa il onoram, desi, poate in relatiile bilaterale interumane, nu percepem datoria asta atat de responsabil, si o lasam mai moale – contribuim la umanizarea spatiului in care ne petrecem cea mai mare parte din zi, astfel ca el devine un element aproape organic, daca as putea spune asa. Tot in sens metaforic, aproape ca vascularizam teritoriul virtual in care calatorim prin calatoriile si aventurile pe care le intreprindem zilnic, in cuprinsul lui. Daca ne-am pierde habitudinea de a dialoga pe mess cu diversi prieteni si de a ne socializa prin retele virtuale, probabil ca ratiunea noastra de a trai si-ar pierde legitimitatea, cel putin in era actuala a globalizarii accelerate si ireversibile, cand let’s face it, e contraproductiv sa te opui mutatiilor de ordin tehnic si tuturor inovatiilor electronice. Deci cum procedam? Formam o coalitie si ne revoltam impotriva sistemului ultra si omnitehnologic sau ne conformam timpului, prin adaptare la tot ce el ne ofera, incercand, in acelasi timp, cu toata intuitia cu care am fost inzestrati (sau nu:)))))))))) sa profitam de timp si de „produsele lui tehnologice” spre beneficiul nostru? Presupun ca ramane ca fiecare sa opteze, individual pentru una din cele doua variante. Eu stiu sigur un lucru: am fost moderata o viata intreaga de aproape 22 de anisori, fara o luna si cateva zile, asa ca nu ma voi reprofila tocmai acum. Deci ahead I go, pro si contra tehnologie, in functie de context. In fond, cel mai bine e sa fii temperat, nu? Si aici, intervine problema mediocritatii, pe care o voi relua in alta seara, ca acum ma desprind de tehnologie si ma indrept catre ceva mai uman – somn din abundenta=)))) Yeah sure:P I;m funny I know . Gata, signing out now. Ne mai chat-uim maine!!! NB – tot ca sa fiu in ton cu codul mess-esc (ce terminatie i-am gasit:)))))))) UNBELIEVABLE…