Uh.. Just got back from THE CONFERENCE. Da, aceeasi suita de evenimente din fiecare an, organizata la Facultatea de Litere, prilej pentru profi de a-si etala competentele (pe care le au ce-i drept, din plin) si pentru studenti de a face munca de voluntariat ca sa aiba in portofoliu, nu de alta:P Ce sa zic? Colocviul de anul asta a fost, atat cat am avut ocazia sa asist la comunicarile sustinute de profesori romani si straini, destul de ok, abstractie facand de momentele de final, cand inertia s-a asternut asupra tuturor celor prezenti, chiar si a celor care prezentau lucrarea. Unii profesori, carora le ridicasem statui si pe care aproape ca ii veneram, m-au cam frapat si in mod neplacut, prin atitudinea adoptata. Eu inteleg ca plictiseala era colosala si de nealungat, dar daca exista autocontrol constient si bine orchestrat, te poti redresa chiar lejer. In fine, trecand peste asta, pe ansamblu a fost un spectacol al comunicarii in toata splendoarea. Comunicare de toate tipurile si tertipurile, tiganie camuflata (colegii mei stiu despre ce vorbesc si daca as avea multa lamaie in dotare, poate as dezvolta aceasta idee, dar, sincer , imi provoaca greata, asa ca ma abtin:| In rest, tentative din care multe esuate de a stabili o conversatie cu universitari si conferentiari din strainatate, cateva probleme de ordin informatic (desi, trebuie sa admit ca, in raport cu anul trecut, anul asta, corpul profesoral si cel de suport tehnic s-au organizat mult mai profesionist, iar echipamentele si facilitatile s-au inmultit considerabil fata de anul precedent).  Multi dintre invitati au dat dovada, pe parcursul celor doua zile de un cosmopilitism certificat atat prin conduita, cat si prin discursul comunicational extrem de bine pus la punct si esentializat, reusin totodata sa atraga atentia auditoriului, fara a monotoniza prea mult cadrul evenimential si alimentandu-l, din cand in cand, cu picanterii, menite sa incite publicul si sa ii mentina atentia treaza. La polul opus, s-au aflat diletantii prin excelenta, care pe langa ca erau amatori cu atestat, mai erau si plictisitori la culme. In consecinta, un caleidoscop uman si temperamental inepuizabil aproape, de unde am avut ce „gusta”. Peste toate acestea a planat timbrul recognoscibil al d-nei Rogojinaru, de formatie  profesor de Relatii Publice, care a pedalat , evident, pe aceeasi eterna logoree cu care s-a consacrat in prelegerile tinute de-a lungul anilor de facultate. All in all, a fost interesant, mai ales ca tema principala a vizat problematica trendurilor din comunicarea organizationala articulata in cadrul corporatiilor, dar atmosfera s-a dovedit una suprasolicitanta si perturbanta psihic, pe alocuri. Ce-i drept, si responsabilitatea a fost pe masura, mai ales ca o felie serioasa din ea mi-am fost pasata mie, in scop punitiv, am gandit eu…:P O secventa amuzanta pe care am inregistrat-o, ca mi s-a intamplat mie a fost cea in care, eu, aflata la biroul de inmanarea a castilor pentru traduceri, am intampinat un domn de origine franceza foarte prezentabil si iesit in lume(aparent), caruia i-am solicitat un act de idenitate in schimbul unei perechi de casti (tinand cont ca aceasta atingea suma deloc derizorie de 500 EUR), stiti ce mi-a dat??? CARTEA DE VIZITA!!! Cand am vazut, am crezut in prima instanta ca s-a innoptat sau ca am facut cataracta instantaneu, dar nu la mine era disfunctia, ci la el:P Ce puteam eu sa fac cu cartea lui de vizita? Avea aceeasi valoare ca si perechea de casti pe care i-o puneam la dispozitie? Si, pana la urma, ce interes avea el sa isi recupereze cartea de vizita, al carei scop fundamental este de a o instraina de propria persoana, sau, de fapt, cine stie ce subversiuni urmarea, ce intentii ascunse avea? Hmm, chiar mi-ar fi dat de gandit, daca nu ar fi venit inapoi, ca sa imi returneze castile si sa ii restitui indispensabila carte de vizita. Am asteptat incheierea editiei de anul asta, cand s-a anuntat propunerea unui draft de organizare aCongresului EUPRERA in Bucuresti dar m-a entuziasmat ca singurul obstacol care mai sta in calea concretizarii acestui draft este decizia Adunarii Generale, care, sa speram, va fi una aprobatoare. De fapt, nici nu stiu de ce sunt asa entuziasta din pricina asta, pentru ca oricum Congresul s-a organiza in 2008, cand eu voi fi absolvit si ca atare, nu voi mai beneficia de statutul de organizator, dar, cine stie, voi participa ca alumni, ceea ce va fi even more exciting. Dar pana atunci, mai e timp, si sa proiectam de pe acum un scenariu a ce va fi in 2 years-time e prematur. Ma opresc aici pe moment si ma orientez catre un personaj pe care nu l-am remarcat la sesiunea de comunicare stiintifica a profesorilor, din pacate, dar pe care il voi detecta, negresit, printre randurile lucrarii pe care o am pending pentru facultate:( wish me luck si inspiratie cat cuprinde – pentru mine, reteta asta da rezultate miraculoase…