Iunie 2007


Azi a fost o zi extrem de fertila in „awarenesses”, i.e. mi-am dat seama de multe lucruri si le-am patruns sensul. Am ajuns la concluzia terifianta ca tehnologia ne-a acaparat irecuperabil si a pus monopol pe existenta umana cotidiana. Fara drept de apel din partea noastra si fara sa fie sanctionata pentru ruptura pe care o produce prin ilicitul abuzului. In timp ce ma intorceam de la work, m-am simtit sufocata de atatea vehicule tehnologice, de atatea lumini si sunete iritante. Cum se face, domne ca nu se mai poate trai fara telefon? Chiar si bunica-mea este utilizatoare inveterata a telefonului mobil si il manevreaza in permanenta, intocmai ca pustii aia ahtiati de jocurile de calculator, care isi cheltuie banii pe inghetata pentru a plati cateva ore la un net cafe. Dar ce mai vorbesc acum de netcafe, cand nu cred sa mai existe copii fara computer acasa. Si frenezia asta computeristica se propaga si la cei mai trecuti prin transformarile tehnologice, adica la cei de varsta mea, care au atribuit calitatea de family (mama, tata, prieten) obiectului neinsufletit ce troneaza pe birou (salutand azi o colega cu care n-am mai vb de o eternitate, si abordand-o pe mess, evident, ghiciti ce mi-a raspuns la cliseistica intrebare:” Ce faci?”, „Uite, acum am intrat in casa si ca o maniaca ce sunt intr-ale calculatorului and all-related… m-am logat pe mess”). Ce sa mai zic? Dovada cea mai palpabila ca netul is taking over our lives. E sad, chiar dezolant, as putea spune, in nota pesimista ce ma caracterizeaza. Dar better with technology than without. Pe ce argument ma bazez cand afirm asta? Ei bine, imaginati-va ce supliciu trebuie sa fie sa supravietuiesti in aceste valuri de caldura infernala fara FRIGIDER? Stim cu toti ca frigiderul a devenit mai mult decat indispensabil si ce poate insemna sa nu ai un asemenea obiect vital? Sfarsitul… It’s my tragic case:(. Pe de alta parte, simt ca tehnologia , cu precadere cea aflat sub umbrela telefoniei mobile imi e foarte ostila. De cateva telefoane incoace, ceva inexplicabil se intampla cu semnalul mobilului meu. Exact cand mi-e lumea mai draga si am nevoie sa vb la tel, o interventie diabolica isi face simtita prezenta si universul meu se destrama. Se intrerupe brusc convorbirea sau intermitentele se intetesc si eu fierb la propriu. Si nu inteleg de ce aceste defectiuni sau lacune ale tehnologiei ma vizeaza doar pe mine:(( Plus cam ajungand azi acasa, adica in camin, dupa ce colega mea de camera s-a decazat, am facut cunostinta cu o mizerie-gigant, cum n-am mai vazut in viata mea si cu o jungla de fire si firicele, cabluri si cablulete doar pt un amarat de calculator. Ei bine, a trebuit sa descurc toata acea retea de liane, parca incurcate cu o intentie vadit demonica si totul pentru ce? Pentru a putea intra pe mess. Asta era esential pentru mine in acel moment. La simplul gand ca nu voi reusi sa reconectez toate acele cabluri, aproape ca am intrat in fibrilatii si eram pe punctul de a face hipertensiune. Incredibil, ce semnificatie am ajuns sa atasam unei entitati fara suflu (dar, daca stau sa ma gandesc, prin importanta pe care o acordam calculatorului si universului fictiv pe care ni-l articulam – si fata de care ne luam un angajament foarte serios pe care, ulterior, ne simtim datori sa il onoram, desi, poate in relatiile bilaterale interumane, nu percepem datoria asta atat de responsabil, si o lasam mai moale – contribuim la umanizarea spatiului in care ne petrecem cea mai mare parte din zi, astfel ca el devine un element aproape organic, daca as putea spune asa. Tot in sens metaforic, aproape ca vascularizam teritoriul virtual in care calatorim prin calatoriile si aventurile pe care le intreprindem zilnic, in cuprinsul lui. Daca ne-am pierde habitudinea de a dialoga pe mess cu diversi prieteni si de a ne socializa prin retele virtuale, probabil ca ratiunea noastra de a trai si-ar pierde legitimitatea, cel putin in era actuala a globalizarii accelerate si ireversibile, cand let’s face it, e contraproductiv sa te opui mutatiilor de ordin tehnic si tuturor inovatiilor electronice. Deci cum procedam? Formam o coalitie si ne revoltam impotriva sistemului ultra si omnitehnologic sau ne conformam timpului, prin adaptare la tot ce el ne ofera, incercand, in acelasi timp, cu toata intuitia cu care am fost inzestrati (sau nu:)))))))))) sa profitam de timp si de „produsele lui tehnologice” spre beneficiul nostru? Presupun ca ramane ca fiecare sa opteze, individual pentru una din cele doua variante. Eu stiu sigur un lucru: am fost moderata o viata intreaga de aproape 22 de anisori, fara o luna si cateva zile, asa ca nu ma voi reprofila tocmai acum. Deci ahead I go, pro si contra tehnologie, in functie de context. In fond, cel mai bine e sa fii temperat, nu? Si aici, intervine problema mediocritatii, pe care o voi relua in alta seara, ca acum ma desprind de tehnologie si ma indrept catre ceva mai uman – somn din abundenta=)))) Yeah sure:P I;m funny I know . Gata, signing out now. Ne mai chat-uim maine!!! NB – tot ca sa fiu in ton cu codul mess-esc (ce terminatie i-am gasit:)))))))) UNBELIEVABLE…

Uh.. Just got back from THE CONFERENCE. Da, aceeasi suita de evenimente din fiecare an, organizata la Facultatea de Litere, prilej pentru profi de a-si etala competentele (pe care le au ce-i drept, din plin) si pentru studenti de a face munca de voluntariat ca sa aiba in portofoliu, nu de alta:P Ce sa zic? Colocviul de anul asta a fost, atat cat am avut ocazia sa asist la comunicarile sustinute de profesori romani si straini, destul de ok, abstractie facand de momentele de final, cand inertia s-a asternut asupra tuturor celor prezenti, chiar si a celor care prezentau lucrarea. Unii profesori, carora le ridicasem statui si pe care aproape ca ii veneram, m-au cam frapat si in mod neplacut, prin atitudinea adoptata. Eu inteleg ca plictiseala era colosala si de nealungat, dar daca exista autocontrol constient si bine orchestrat, te poti redresa chiar lejer. In fine, trecand peste asta, pe ansamblu a fost un spectacol al comunicarii in toata splendoarea. Comunicare de toate tipurile si tertipurile, tiganie camuflata (colegii mei stiu despre ce vorbesc si daca as avea multa lamaie in dotare, poate as dezvolta aceasta idee, dar, sincer , imi provoaca greata, asa ca ma abtin:| In rest, tentative din care multe esuate de a stabili o conversatie cu universitari si conferentiari din strainatate, cateva probleme de ordin informatic (desi, trebuie sa admit ca, in raport cu anul trecut, anul asta, corpul profesoral si cel de suport tehnic s-au organizat mult mai profesionist, iar echipamentele si facilitatile s-au inmultit considerabil fata de anul precedent).  Multi dintre invitati au dat dovada, pe parcursul celor doua zile de un cosmopilitism certificat atat prin conduita, cat si prin discursul comunicational extrem de bine pus la punct si esentializat, reusin totodata sa atraga atentia auditoriului, fara a monotoniza prea mult cadrul evenimential si alimentandu-l, din cand in cand, cu picanterii, menite sa incite publicul si sa ii mentina atentia treaza. La polul opus, s-au aflat diletantii prin excelenta, care pe langa ca erau amatori cu atestat, mai erau si plictisitori la culme. In consecinta, un caleidoscop uman si temperamental inepuizabil aproape, de unde am avut ce „gusta”. Peste toate acestea a planat timbrul recognoscibil al d-nei Rogojinaru, de formatie  profesor de Relatii Publice, care a pedalat , evident, pe aceeasi eterna logoree cu care s-a consacrat in prelegerile tinute de-a lungul anilor de facultate. All in all, a fost interesant, mai ales ca tema principala a vizat problematica trendurilor din comunicarea organizationala articulata in cadrul corporatiilor, dar atmosfera s-a dovedit una suprasolicitanta si perturbanta psihic, pe alocuri. Ce-i drept, si responsabilitatea a fost pe masura, mai ales ca o felie serioasa din ea mi-am fost pasata mie, in scop punitiv, am gandit eu…:P O secventa amuzanta pe care am inregistrat-o, ca mi s-a intamplat mie a fost cea in care, eu, aflata la biroul de inmanarea a castilor pentru traduceri, am intampinat un domn de origine franceza foarte prezentabil si iesit in lume(aparent), caruia i-am solicitat un act de idenitate in schimbul unei perechi de casti (tinand cont ca aceasta atingea suma deloc derizorie de 500 EUR), stiti ce mi-a dat??? CARTEA DE VIZITA!!! Cand am vazut, am crezut in prima instanta ca s-a innoptat sau ca am facut cataracta instantaneu, dar nu la mine era disfunctia, ci la el:P Ce puteam eu sa fac cu cartea lui de vizita? Avea aceeasi valoare ca si perechea de casti pe care i-o puneam la dispozitie? Si, pana la urma, ce interes avea el sa isi recupereze cartea de vizita, al carei scop fundamental este de a o instraina de propria persoana, sau, de fapt, cine stie ce subversiuni urmarea, ce intentii ascunse avea? Hmm, chiar mi-ar fi dat de gandit, daca nu ar fi venit inapoi, ca sa imi returneze castile si sa ii restitui indispensabila carte de vizita. Am asteptat incheierea editiei de anul asta, cand s-a anuntat propunerea unui draft de organizare aCongresului EUPRERA in Bucuresti dar m-a entuziasmat ca singurul obstacol care mai sta in calea concretizarii acestui draft este decizia Adunarii Generale, care, sa speram, va fi una aprobatoare. De fapt, nici nu stiu de ce sunt asa entuziasta din pricina asta, pentru ca oricum Congresul s-a organiza in 2008, cand eu voi fi absolvit si ca atare, nu voi mai beneficia de statutul de organizator, dar, cine stie, voi participa ca alumni, ceea ce va fi even more exciting. Dar pana atunci, mai e timp, si sa proiectam de pe acum un scenariu a ce va fi in 2 years-time e prematur. Ma opresc aici pe moment si ma orientez catre un personaj pe care nu l-am remarcat la sesiunea de comunicare stiintifica a profesorilor, din pacate, dar pe care il voi detecta, negresit, printre randurile lucrarii pe care o am pending pentru facultate:( wish me luck si inspiratie cat cuprinde – pentru mine, reteta asta da rezultate miraculoase…