Cat de mult poate sa iti schimbe un telefon dispozitia e surprinzator. Nu puteam anticipa ieri seara ce turnura neplacuta vor lua lucrurile si starea mea de spirit. Si dintr-o ratiune care, in mod normal, nu m-ar fi vizat direct. Dar, s-a intamplat! Am primit un telefon de la tatal meu, profund demoralizat, care m-a anuntat cu jumatate de glas ca Octavian Paler si-a incheiat mandatul existential in lumea noastra telurica si si-a arogat un nou statut, de aceasta data intr-un context celest. Tot ce imi mai pot dori acum, dupa ce noi, pamantenii l-am pierdut ca om, ca entitate carnala (intrucat el va dainui pentru eternitate prin scrierile sale inegalabile si prin tezaurul pe care ni l-a lasat, prin toate vorbele si discursurile pe care le-a tinut de-a lungul vietii si care s-au impregnat in formatia noastra intelectuala- cel putin a mea sigur), e ca ingerii langa care se va stabili sa stie sa il aprecieze asa cum l-am apreciat si noi si sa manifeste un apetit pentru tot ce inseamna Octavian Paler cel putin la fel de consistent ca al nostru, cei pe care i-a parasit atat de subit acest om-etalon al culturii romane. Prin acest post am intentionat sa aduc un omagiu celui ce a fost Octavian Paler- unul dintre putinii „oameni” genuini ai Romaniei.

Dumnezeu sa-l odihneasca!!!:(