E cumva noiembrie 2004 si eu nu stiu? Chiar asa sa ma fi ramolit? Toata Romania e in focuri, dar combustibilul si chibritul provin din interior. Nu mai avem pe cine sa dam vina. E exclusiv culpa noastra, dar ne-o asumam? No way!! Subiectul pentru entry-ul de azi mi-a parvenit azi involuntar dintr-o conversatie mai mult decat triviala intr-un mai mult decat trivial loc: ratb:P Doi tineri discutau despre manevrele neasteptate pe care le face Tariceanu si isi exprimau oarecum nemultumirea fata de acest gen de abordare a crizei politice , dar nu pareau a fi vizibil deranjati, ci luau totul ca atare, fara a protesta, de parca nu i-ar fi vizat in mod direct. Ce as putea spune, in aceste conditii, despre starea mea? Pe aceia care nu imi inteleg frustrarea, imi fac datoria de a-i familiariza cu noutatile de ordin politic din tara noastra: se pare ca domnul Tariceanu a considerat de la sine putere sa faca o schimbare asa de esenta in cabinetul sau si sa reformeze sistemul asta, sa il revigoreze dupa modelul oficialilor de la Bruxelles. Asa ca, luandu-si „tridentul teluric”, se inhama la revocarea  unei suite de oameni , dintre care vreo 2 chiar merituosi si ii nominalizeaza pe altii totalmente incompetenti si lipsiti de orice experienta sa ii „umple” noul „playground”, mai ales ca vechii prieteni de joaca l-au parasit sau i-a desfiintat el.

Ce ma intriga si imi provoaca fiori nu e neaparat aceasta mutatie din viata politica a Romaniei, care de ceva timp e la ordinea zilei, ci atitudinea pasiva a romanilor, atat de dezinformat si chiar informat eronat. Poporul roman imi da impresia ca functioneaza ca o masa amorfa, usor manipulabila si prea credula, pentru bolovanii cu care a fost lovit drept in crestetul capului de atatea ori. Pesemne a devenit imun, dar comportamentul asta iresponsabil nu ne pune decat intr-o lumina defavorabila in fata restului lumii, si aici ma refer la UE, fata de care parca aveam undeva pe fundul sacului o farama de bun-simt si respect „comunitar”. Pe de alta parte, mai e si ideea imaginii pe care ne-o cream in fata lumii si a modului cum ne percep niste oameni doar prin prisma scenariilor si a protocolului politic, care e menit sa fie mereu graitor si de referinta pentru orice natie. Ei bine, in cazul nostru, ne autodenigram in mod constant si constientizam acest fapt, dar care e rostul? Ma simt uneori ca intr-un film cu buget redus, din acela de prost gust in care vulgaritatea, decadenta si impostura sunt ridicate la rangul unor valori-reper. Ma simt captiva in acest joc de interese, care nici macar nu sunt prea bine definite si te deruteaza permanent, te lasa fara replica, nu mai esti in stare sa ripostezi la miscarile unora sau altora. E insa o mascarada politicianista, al carei final trist incep sa il prevad si ma bucur pentru asta. E prima data cand ma bucur pentru un final nefericit al unui film, dar cand filmul asta e si filmul tau, cand sunt si eu contributor atat actoricesc cat si regizoral, devine iminent sa am o alta viziune.

Acum revenind la partea strict tehnica a problemei, nu vad nici utilitatea, nici formatul acestei noi componente a Guvernului Romaniei, pentru a carei aprobare s-a reunit azi plenul Parlamentului: e  o formula cu atat mai bizara, cu cat vine tocmai in acest moment, asa ca picat din cer, plus ca e extrem de efervescenta din toate punctele de vedere; il mentionez aici pe cel etnic, ca e mai mult decat ostentativ si, in opinia mea, totalmente inadmisibil. N-o spun din vreo convingere xenofoba, doar ca e foarte distorsionant asa pentru spiritul roman, care se „maghiarizeaza” pe zi ce trece si procesul pare ireversibil; asta ma plonjeaza intr-o stare de prudenta maxima si imi activeaza un sentiment de nesiguranta, dar si de not belonging to this „plai mioritic”, care e extrem de trist.

 Tragismul momentului este nu doar metamorfoza asta in morfologia aparatului de conducere, ci modul cum membrele organismului guvernamental au fost mutilate si inlocuite cu altele mai bolnave: cum poti tu, ca intelectual si diplomat, calificat de exceptie, sa demiti un om ca Mihai Ungureanu si sa aduci in locul lui un neispravit. Iertate fie-mi indrazneala si spiritul combativ debordant, dar Cioroianu e cea mai derizorie alegere care se putea face pentru functia de ministru de Externe. Si un cioban avea capacitatea de a alege mai inteligent si mai bine focusat. Dar mai avem vreo asteptare pertinenta de la cineva? Raspunsul il stiti cu toti si imi inchei astfel pledoaria pentru favoritul meu, MRU, ca sa revin spre esenta problemei.

Migrand spre palierul juridic, am reperat o alta neconcordanta in tot acest spectacol: o incalcare grava a prevederilor legislative si a ritualului politic este chiar dizolvarea Aliantei PNL-PD, care nu s-a concretizat, decat intr-o prima faza, in coalitie electorala, ci intr-una esentialmente politica, ce si-a pierdut acum orice strop de legitimitate( ar fi fost electorala, daca ar fi rezistat pana la sfarsitul mandatului). Desigur ca marii patriotarzi care ne guverneaza sustin cu vehementa ca particula „electoral” este intrinseca conceptului de „alianta”, dar, dincolo de aceste aparente, nimanui nu ii pasa de electorat. E poporul consultat in aceasta problema? Da , chiar poporul care a ales acest algoritm politic in noiembrie 2004, parca era o alianta DA atunci, nu un PNL, parca PNL nu intrunea numarul necesar de voturi din partea electoratului pentru a fi investit guvernamental… Sau m-am teleportat eu in trecut si nu mai sunt la curent cu trendul politic?

 O concluzie? Nu sunt eu catapultata din prezent in trecut, nici trecutul nu s-a reverberat catre prezent, asa ca singura explicatie plauzibila este una singura: prea multa teatralizare in sfera politica romaneasca; desi contextul situational este de un dramatism incontestabil, actorii nostri politici exagereaza fara scrupulozitate. Deviza lor, la care nu renunta, pare sa fie: „Histrionici pana la moarte”, sau ca sa adaptam, „pana la sfarsitul mandatului/carierei politice/pana ne linseaza populatia”. Dur ultimul scenariu, dar la nivel ipotetic e foarte posibil, daca fenomenul nu ia o alta traiectorie , spre o maturizare accelerata a politicului roman.

Stiu, scriu ca sa ma aflu in treaba, dar macar imi exprim si eu doleantele:((((((