Cine simte nevoia sa evadeze din lumea asta monotona si frivola, o poate face foarte usor. Cati dintre noi nu isi doresc aproape zilnic sa se debaraseze de tot ce pare dinamic si plin de energie in lumea din jur, dar care in profunzimea lui e inert in toata puterea cuvantului? Nenumarate sunt serile in care ma trezesc tipand in soapta dupa o oaza de liniste. Ce fac atunci, ca si in seara asta? Redescopar un om extrem de greu definibil si ii redescopar repertoriul muzical inepuizabil in care ma refugiez si pierd notiunea timpul sau a realitatii. Si, totusi, luciditatea mea in aceste momente atinge cote maxime, desi e clar ca nu constientizez acest fapt, sau il constientizez dar de o maniera usor mascata. Desi la prima auditie, pare monotona si anosta chiar, potrivit spuselor unor prieteni, opera lui Damien Rice, personajul redescoperit de mine in fiecare zi este una plina de viata si entuziasm.

Doar ca e atat de sublima si criptata, incat numai cei initiati o pot penetra si si-o pot apropria. Iar pentru initiere, e nevoie de muuuuuuuuulte ore de ascultat non-stop “9 Crimes”, “The blower’s Daughter”, “Then go” si una vraiment merveilleuse – “Woman like a man”

“9 Crimes” mi s-a revelat de curand, dar o ascult si o simt si o traiesc de parca as cunoaste-o de o eternitate, tind sa cred ca intre mine si anumite melodii se instituie legaturi atat de puternice emotional, incat sunt inxeplicabile, asemeni relatiilor om-divinitate. Poate exagerez si aduc in derizoriu insemnatatea inegalabila a providentei, dar atat ma patrunde acest stil rice-an, incat nu ma pot abtine…

Leave me out with the waste
This is not what I do
It's the wrong kind of place
To be thinking of you
It's the wrong time
For somebody new
It's a small crime
And I've got no excuse

Si ca sa inchei aceasta pledoarie nu neaparat pentru 9 Crimes sau mai multe:D, intr-un vocabular de lemn extrem de prozaic, v-as adresa intrebarea: “Is that alright with you?” ;)